[Partea a II-a] Rolul activ al avocatului – reflexie necesară și complementară a rolului activ al judecătorului

Articol publicat pe Juridice.ro

Regăsiți partea I a articolului aici: (I) Rolul activ al avocatului – reflexie necesară și complementară a rolului activ al judecătorului.

În partea I a articolului am analizat rolul activ al avocatului ca reflexie necesară și complementară a rolului activ al judecătorului, precum și rolul activ al avocatului în pregătirea materialului probator, în construirea cadrului factual, juridic și probator al procesului și în lămurirea și completarea cadrului probator.

În această parte secundă, vom analiza rolul activ al avocatului în:

1. Fundamentarea soluției solicitate prin concluzii scrise
2. Valorificarea hotărârii prin identificarea celor mai eficiente soluții
3. Rolul activ al avocatului în cursul judecății în apel
4. Rolul activ al avocatului în etapa executării silite
5. Rolul activ al avocatului în activitățile de consultanță juridică

1. Fundamentarea soluției solicitate prin concluzii scrise

Rolul activ al avocatului se manifestă inclusiv în etapa finală a judecății, prin formularea concluziilor scrise. Acestea reprezintă instrumentul prin care avocatul (enumerare fără caracter limitativ):

• sintetizează parcursul procesual al cauzei;
• corelează susținerile părților cu probele administrate;
• indică instanței care sunt împrejurările de fapt ce pot fi considerate dovedite și care sunt probele relevante în acest sens;
• indică instanței care sunt aspectele rămase neprobate de partea adversă;
• fundamentează soluția solicitată prin raportare la situația de fapt stabilită și la dispozițiile legale incidente.

Din această perspectivă, concluziile scrise nu ar trebui privite ca o simplă reluare a cererii de chemare în judecată, a întâmpinării sau a notelor scrise depuse pe parcursul procesului, ci ca o reconstrucție finală și integrată a cauzei.

Importanța concluziilor scrise este cu atât mai pregnantă în cauzele complexe, în care materialul probator este amplu, iar problemele de drept necesită o abordare structurată. În asemenea situații, avocatul facilitează exercitarea rolului activ al instanței, punând la dispoziția acesteia o analiză clară, completă și temeinic argumentată a cauzei.

2. Valorificarea hotărârii prin identificarea celor mai eficiente soluții

Rolul activ al avocatului nu se oprește la pronunțarea hotărârii. După soluționarea fondului, avocatul trebuie (enumerare fără caracter limitativ):

• să evalueze care sunt oportunitățile și riscurile generate de hotărârea instanței de fond – atât pentru clientul său, cât și pentru partea adversă;
• să coreleze rezultatul judiciar obținut de clientul său cu rezultatul evaluării menționate anterior;
• să identifice care sunt cele mai eficiente soluții pentru clientul său.

Spre exemplu, în cazul în care clientul său a câștigat fondul cauzei din poziția de pârât, avocatul poate securiza rezultatul judiciar favorabil prin propunerea unor concesii limitate, acceptabile pentru clientul său, în schimbul cărora reclamantul să achieseze la hotărârea instanței de fond, evitând astfel o eventuală pierdere a procesului într-o cale de atac, precum și costurile și durata asociate cu judecata în calea de atac.

O analiză similară devine cu atât mai necesară în ipoteza în care același pârât a pierdut fondul procesului. Într-o asemenea situație, avocatul este chemat (enumerare fără caracter limitativ):

• să distingă între utilitatea reală a exercitării unei căi de atac și folosirea acesteia ca simplu instrument de temporizare;
• să-i prezinte clientului avantajele, riscurile și consecințele fiecărei opțiuni disponibile, astfel încât acesta să poată lua, în deplină cunoștință de cauză, o decizie adecvată intereselor sale juridice și patrimoniale.

În exemplul de mai sus, avocatul poate să îi prezinte clientului său inclusiv opțiunea de a achiesa la hotărârea instanței de fond în schimbul renunțării de către partea adversă la cheltuielile de judecată și, în funcție de particularitățile litigiului, chiar în schimbul unor concesii acceptabile pentru ambele părți.

3. Rolul activ al avocatului în cursul judecății în apel

Rolul activ al avocatului se manifestă în mod distinct și în etapa apelului, în care acesta este chemat (enumerare fără caracter limitativ):

• să efectueze o analiză critică a hotărârii primei instanțe;
• să identifice erorile din considerentele instanței de fond, care justifică reformarea soluției;
• să fundamenteze, într-o manieră coerentă și structurată, soluția solicitată instanței de apel;
• să verifice dacă instanța de fond a reținut corect și complet situația de fapt și să valorifice orice eroare, omisiune sau neconcordanță aptă să justifice reformarea soluției pronunțate;
• să verifice dacă instanța de fond a valorificat corespunzător probele administrate și să transforme orice apreciere eronată a probelor, orice omisiune în analiza acestora, precum și orice concluzie nesusținută de materialul probator administrat într-o critică aptă să fundamenteze reformarea soluției pronunțate;
• să verifice dacă instanța de fond a aplicat în mod corect normele juridice incidente și să valorifice orice calificare juridică eronată, orice interpretare greșită a dispozițiilor legale aplicabile, precum și orice omisiune de aplicare a unei norme relevante.

În plus, în virtutea efectului devolutiv al apelului, avocatul trebuie să analizeze (enumerare fără caracter limitativ):

• dacă se impune valorificarea unor motive suplimentare față de cele avute în vedere în fața primei instanțe;
• dacă este necesară administrarea unor probe noi ori readministrarea probelor deja administrate, în măsura în care acestea sunt apte să contribuie la lămurirea situației de fapt.

Astfel, și în etapa apelului, avocatul reia, într-o formă adaptată specificului controlului judiciar, demersurile de analiză factuală, juridică și probatorie realizate în fața primei instanțe. Scopul acestora nu mai este configurarea inițială a cadrului procesual, ci verificarea și, după caz, completarea acestuia, în vederea fundamentării soluției solicitate instanței de apel, inclusiv prin concluzii scrise.

4. Rolul activ al avocatului în etapa executării silite

În multe situații, realizarea efectivă a dreptului recunoscut prin hotărârea judecătorească se produce abia în etapa executării silite, procedură care are ca scop aducerea la îndeplinire a obligației corelative, prin concursul forței publice, atunci când partea adversă nu o execută de bunăvoie.

Având în vedere că exercitarea apelului suspendă, de regulă, executarea silită, rezultă că majoritatea hotărârilor judecătorești vor putea fi puse în executare silită după pronunțarea hotărârii de către instanța de apel.

În această etapă, rolul activ al avocatului creditorului (partea în favoarea căreia a fost pronunțată o hotărâre susceptibilă de executare silită sau persoana care deține un alt titlu executoriu) se manifestă în următoarele modalități (enumerare fără caracter limitativ):

• selectarea unui executor judecătoresc recunoscut pentru conduita sa profesională promptă și diligentă;
• depunerea cererii de executare silită însoțite de toate înscrisurile suport necesare și de orice informații obținute în urma propriilor diligențe cu privire la patrimoniul debitorului, facilitând exercitarea rolului activ al executorului judecătoresc;
• supravegherea legalității procedurii, cu scopul a evita să îi ofere debitorului (persoana obligată printr-o hotărâre judecătorească susceptibilă de executare silită sau printr-un alt titlu executoriu) temeiuri pentru formularea unei contestații la executare;
• efectuarea de propuneri de verificări patrimoniale suplimentare și de folosire simultană ori succesivă a mai multor forme de executare, în funcție de natura creanței și de situația patrimonială a debitorului;
• menținerea unei comunicări constante și constructive cu executorul judecătoresc, cu scopul de a accelera și asigura realizarea creanței.

Pe de altă parte, rolul activ al avocatului debitorului se concretizează prin următoarele demersuri (enumerare fără caracter limitativ):

• studierea cu celeritate a dosarului de executare silită pentru a identifica orice temeiuri pentru formularea unei contestații la executare și chiar a unei cereri de suspendare a executării, precum eventuale neregularități privind existența și întinderea titlului executoriu, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, respectarea competenței executorului judecătoresc, legalitatea încuviințării executării, comunicarea actelor de executare, respectarea limitelor urmăririi și proporționalitatea măsurilor dispuse;
• evaluarea utilității reale a formulării unei contestații la executare prin raportare la posibilitatea negocierii unei modalități de executare voluntară – precum o plată parțială sau o eșalonare – ori a unui acord de suspendare a executării, în scopul evitării unor măsuri precum poprirea conturilor bancare, sechestrarea și vânzarea bunurilor mobile sau urmărirea și vânzarea bunurilor imobile;
• supravegherea continuă a legalității procedurii, cu scopul de protejare a debitorului împotriva unor acte de executare nelegale sau disproporționate.

Prin urmare, în etapa executării silite, rolul activ al avocatului se exprimă atât prin vigilență juridică, cât și prin pragmatism strategic. Avocatul creditorului urmărește realizarea efectivă, rapidă și completă a dreptului recunoscut prin titlul executoriu, în timp ce avocatul debitorului veghează la respectarea limitelor legale ale executării și la evitarea unor măsuri disproporționate. În ambele ipoteze, avocatul contribuie la orientarea procedurii către o soluție eficientă, fie prin folosirea adecvată a instrumentelor execuționale, fie prin negocierea unei modalități de executare care să reducă durata, costurile și efectele negative ale continuării executării silite.

5. Rolul activ al avocatului în activitățile de consultanță juridică

În ultimă instanță, rolul activ al avocatului depășește sfera litigiilor și se regăsește în orice demers juridic în care clientul are nevoie nu doar de reprezentare formală, ci de o abordare strategică, de anticiparea riscurilor și gestionarea eficientă a interacțiunii cu autoritățile, instituțiile sau partenerii contractuali.

Fie că este vorba despre negocierea unei tranzacții, efectuarea unei operațiuni la Registrul Comerțului, înregistrarea unei mărci la OSIM, obținerea unor avize sau autorizații sau întocmirea unui raport de due diligence, avocatul își asumă un rol activ în valorificarea drepturilor și apărarea intereselor clientului său prin (enumerare fără caracter limitativ):

• identificarea oportunităților și riscurilor generate de modificări legislative aflate în stadiu de proiect sau recent intrate în vigoare;
• traducerea complexității juridice și a cerințelor legale aplicabile într-un limbaj clar și accesibil pentru clientul său, astfel încât acesta din urmă să poată lua decizii informate, în deplină cunoștință de cauză;
• analiza temeinică a situației clientului său pentru a înțelege nevoile acestuia și pentru a identifica eventuale nevoi neavute în vedere de client;
• înțelegerea aspectelor financiare și operaționale ale proiectului, tranzacției sau activității clientului său;
• anticiparea riscurilor și identificarea blocajelor, precum și identificarea soluțiilor disponibile pentru prevenirea riscurilor și depășirea blocajelor;
• informarea constantă a clientului cu privire la demersurile efectuate și următoarele etape;
• monitorizarea desfășurării relațiilor contractuale la care clientul său este parte și formularea de recomandări;
• menținerea unei comunicări constante și constructive cu autoritățile, instituțiile publice, partenerii contractuali, consultanții externi și orice alte persoane sau entități implicate în demersul de interes;
• formularea de completări, explicații sau răspunsuri la solicitările autorităților ori ale terților implicați – chiar și în lipsa unor astfel de solicitări, în măsura în care avocatul identifică necesitatea sau oportunitatea unor completări sau explicații suplimentare;
• colaborarea cu echipa internă a clientului în vederea dezvoltării unor soluții coerente și eficiente;
• verificarea documentației necesare și identificarea eventualelor lipsuri ori neconcordanțe;
• obținerea de documente necesare pentru tranzacția sau proiectul clientului;
• adaptarea strategiei în funcție de evoluția demersurilor efectuate sau de schimbările situației clientului.

Acest material este pus la dispoziție exclusiv în scopuri educaționale, precum și pentru a vă oferi informații generale și o înțelegere de ansamblu asupra activităților pe care, în mod obișnuit, le desfășoară un avocat.

Acest material nu constituie consultanță juridică. Prin citirea acestuia, înțelegeți că între dumneavoastră și Andrei-Cristian Popovici – Cabinet de Avocat nu se creează o relație avocat–client.

Nu ar trebui să acționați în baza informațiilor cuprinse în acest material fără a solicita în prealabil consultanță din partea unui avocat care cunoaște împrejurările concrete ale cazului dumneavoastră.

Acest material poate fi modificat, îmbunătățit sau actualizat în orice moment, fără o notificare prealabilă.